vineri, 23 mai 2014

Pragmatic


Nici cu tine, nici fara tine. Pentru saptamana asta in care am simtit gustul amar al tacerii tale si incercarile mele de a te binedispune... fara succes. Stii ce se intampla cand incerci, incerci si tot incerci? Obosesti. Azi, am obosit! Am obosit sa-ti fiu alaturi cand ai nevoie, iar tu sa dai bir cu fugitii ori de cate ori simt nevoia fireasca de a-mi fi alaturi. Teama de singuratate, slabiciune, neputinta, respect scazut de sine sau poate dorinta de a simti ca traim alaturi de un om care azi ne spune „da”, iar maine „nu”. Relatia asta consuma si stii care e adevarata problema? Nu consuma benzina! Consuma ceva mult mai scump, ma consuma pe mine.
Atat de mare dorinta de a te simti alaturi si tot atat de mare dorinta de a te alunga ... pentru momentele in care tu pui capat, incetul cu incetul propriului meu, eu. Eu nu mai sunt eu. Eu sunt amintirea celei care am fost si curand promisiunea unui eu care vreau sa fiu, cu sau fara tine.
Suntem ca cei cu care ne bem cafeaua, spunea acum cateva zile o prietena. Eu nu vreau sa devin un Tu, indiferent, singuratic, ce ignora micile detalii care totusi ne fac fericiti. Azi, momentul meu, marunt dar fericit, spulberat de egoismul tau.

P.S. Nu am nevoie de tine pentru a repara ziua de azi...


Pentru ca si maine e o zi... Poate, inzecit mai buna decat aceasta :) A.C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu