sâmbătă, 27 decembrie 2014

Rabdare



E vorba despre rabdare...


                        Eu... nu imi permit sa ma ratacesc inca o data. Nu pot sa fac asta. Nu am niciun drept, fata de mine. Cand m-am regasit, pe jumatate cel putin, nu pot sa am tupeul sa ma pierd iar. Uneori nu mai avem puterea sa cautam sau macar sa asteptam. Eu? Eu niciodata nu am avut rabdarea necesara sa astept. Si atunci, ne multumim cu jumatati de masura, cu sferturi de viata, cu resturi sau incercari de orgasme, picaturi de bucurie, niste firimituri. Si atunci totul devine trist. Niciodata nu am stiut sa nu-mi mai pese. Niciodata nu am stiut sa iubesc cu jumatati de masura. Mi-am pus sufletul pe tava ca si cum ar fi fost o bucatica de plastic si am lasat-o acolo. Am lasat bucati din mine fiecarei persoane importante din viata mea. Si asa am ajuns aici, acum, goala. Goala pe interior.
                     


            Ma intreb... Ce faci? Unde esti? 
Pentru ca... mor de nerabdare sa te aud! A.C.

vineri, 26 decembrie 2014

Maruntis de ... noapte buna!

       

          Concluzii? 
Dacă n-aş avea sentimente, aş putea deveni cea mai inteligentă femeie de pe pământ.

                        Tind sa cred ca am intotdeauna dreptate. Stiti care e treaba cu noi, femeile? Rabdam, avem atat de multa rabdare si ne sacrificam, si luptam... luptam pana nu mai ramane nimic intreg in interiorul nostru. Luptam pentru ceea ce iubim pana nu mai ramane nimic din noi, din ceea ce am fost. Si ajungem in situatii... limita, sa le numim, cand explodam si luam unica decizie corecta.

              
                    Cand punem capat unei relatii, o facem definitiv. Si daca cumva ne intoarcem, nu este pentru ca ne e dor de certurile frecvente, neintelegerile sau dorul acela de ceea ce obisnuia a fi candva. Ne intoarcem pentru o scurta perioada pentru acea siguranta, pentru acea obisnuinta, pentru "cel putin pe el il cunosc". Toate datorate acelei temeri de singuratate. O putem numi... impacare temporara.


                  Pentru ca... ar fi trebuit sa plec!  A.C.

joi, 25 decembrie 2014

Inceputuri...

                   
 Sfarsitul unui inceput

          Zambetul tau mi-a ramas intiparit in minte si nu-i pot da Delete. A aparut din senin si cand zambesti uit de tot, dar si cel mai frumos zambet are o parte intunecata... mai intunecata decat te gandesti ca ar putea fi, mai adanca decat ti-ai fi imaginat ca e si mai insetata de razbunare decat ai fi crezut vreodata. Pentru ca toate lucrurile frumoase au si parti urate. Pentru ca toate persoanele bune sunt si rele, pentru ca albul este alb... dar poate fi si alb sters.



Pentru ca uitasem sa-i dau post... :) A.C.