miercuri, 23 septembrie 2015

Intre ciocan si nicovala...

          Ma gandeam ca nu am mai scris de ceva vreme. Si m-am gandit ca acesta este momentul potrivit. Ma voi gandi la tine... 

                       Ii admir cu invidie pe cei veseli și nepasatori, pe cei niciodată vizitati de indoieli, de remuscari, de ambitii, de planuri de viitor. Inca ma gandesc la lupta apriga dintre ce vrem si ce meritam de fapt. Inca ma gandesc la acele indoieli care-mi bantuie mintea si nu-mi lasa sufletul sa respire. Si stii? Undeva adanc in mine, ceva iti da dreptate. Eu nu stiu sa nu-mi pese, eu nu pot fi indiferenta sufletului tau. Ma gandesc sa plec acum. Pentru ca niciodata nu am plecat cand a trebuit. Mereu am asteptat ca dezamagirea sa atinga cote maxime, iluziile sa-mi orbeasca simturile, iar durerea sa-mi inunde sufletul. Ma gandesc sa plec, sa las in urma mea fericirea pe care ochii mei o exprimau cand eram cu tine, sentimentele, vorbele spune sau nespuse, regretul ca daca as fi fost ca tine.. poate ar fi fost bine. Ma gandesc sa las in urma copilul care eram cu tine... Nu pentru ca nu-mi place, ci pentru ca nu merge asa. Nu are rost. Si ajungem in acel punct din viata cand simtim nevoia unei pauze sufletesti. Libertate. Sa ne punem in ordine gandurile si pe o scara, prioritatile.

Pentru ca TU schimbi TOT... A.C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu